Inainte de 6 ani

A fi părinte inseamnă a fi totodată psiholog si profesor intr-un mod cu totul special.

Sunteți psihologul copilăriei deoarece aveți nevoie să ințelegeți cum funcționează mentalul copilului dumneavoastră. De asemenea sunteți si cel mai influent profesor pe care il va avea acest copil. Sunteți primul său educator. Lucrurile pe care il invățați

 ( chiar si cele de care nu sunteți constientă că le invață de la dumneavoastră) reprezintă lecțiile cele mai importante care depăsesc ca valoare lecțiile scolare.

A fi părinte este de fapt un curs deschis permanent. In momentul in care deprinzi o nouă tehnică– fie că este vorba de a conduce o masină, de a canta la un instrument sau de a creste un copil – nu progresezi decat făcand greseli si invățand din ele. Totusi, in acest caz, sistemul incercare-eroare este cel mai puțin efficient.

Cu toții avem tendința, ca atunci cand ne insusim cunostințe noi, să ne indoim de noi insine si să dorim ca altcineva să impună reguli pentru a ne arăta ceea ce trebuie să facem. Odată cu experiența devenim mai increzători. Incepem să distingem locurile unde regulile trebuie schimbate pentru a se adapta situațiilor particulare.

Cei mici trec prin etape de dezvoltare distincte, mai ales la varsta prescolară. O mamă nu trebuie să se astepte ca un copil de patru ani să reacționeze la fel ca unul de trei. Deasemenea ea nu trebuie să rămană pe margine, crezand că nu-i poate modifica niciuna din aceste etape. Am intalnit părinți care tolerau copiilor lor un comportament vulgar, in ideea că acestia din urmă se găsesc in plină evoluție. Aici de obicei tatăl ridică din umeri spunand că nu este nimic de făcut.

Părinții trebuie să reacționeze. Modul in care vor aborda o anumită etapă in dezvoltarea unui copil va acționa direct asupra felului in care copilul va reusi să o depăsască.

 Vă veți da seama că in ciuda tuturor eforturilor sincere din partea dumneavoastră ,

copiii vă scapă din mană si sunteți la capătul puterilor. O astfel de situație arată că aveți nevoie de intervenția unui specialist. Cu alte cuvinte, aveți nevoie de altceva decat de cărți. Disperarea scoate la ivelă faptul că suferiți de pe urma unui blocaj afectiv si numai un specialist vă poate ajuta să il depăsiți.

Pentru dumneavoastră esențialul este că primii 5 ani din viața copilului sunt anii cei mai

importanți, anii de formare. Nu spun prin asta că anii ce urmează sunt mai puțin importanți, că totul se termină pentru el inainte de a sasea aniversare: cert este faptul că primii 5 sunt determinanți.

Psihologie copilului – totul se intampla inainte de 6 ani – Ana Savin

Infopack tabara

INFOPACK

AVENTURI ÎN ȚARA DESCOPERIRILOR

20-24 AUGUST 2014

BRAN, JUDEȚUL BRAȘOV

Dragi părinți:

grupul de dezvoltare personală facilitează o restructurare psihologică a copiilor,  o “creștere împreună”, proces prin care fiecare își găsește propriul său drum de dezvoltare,  în propriul ritm scopul fiind dezvoltarea comunicării și conștiinței de sine, a capacității de afirmare, dezvoltarea percepției și a creativității, a mișcării și expresiei corporale.

Vor participa:

Grupa 1: 5 copii între 7-9 ani;

Grupa 2: 5 copii între 10-12 ani.

Ce să aduci cu tine?

-         Toți copiii vor trebui să aibă haine pentru ploaie, precum și haine călduroase pentru situațiile când vor fi necesare.

-         Prosoape, papuci și accesorii pentru baie;

-         Medicamente;

Acte necesare:

-         Copie după certificatul de naștere;

-         Copie după cartea de identitate a părinților;

-         Adeverintă eliberată de medicul de familie.

Condiții de călătorie:

Microbuz

Vremea:

În general vremea va fi frumoasă și călduroasă, dar există posibilitatea să plouă din când în când.

Programarea activităților:

	Ziua I	Ziua a II-a	Ziua a III-a	Ziua a IV-a	Ziua a V-a
8 – 9	Plecare din București	Înviorare și mic dejun	Înviorare și mic dejun	Înviorare și mic dejun	Înviorare și mic dejun
9 – 10, 30	Vizitare Muzeul Ceasului-  Ploiești	Exerciții dezvoltare personală	Exerciții dezvoltare personală	Exerciții dezvoltare personală	Exerciții dezvoltare personală
10,30 – 11		Pauză	Pauză	Pauză	Pauză
11 – 13	Deplasare spre Bran	Activități în natură & drumeții	Activități în natură & drumeții	Activități în natură & drumeții	Vizitare cetatea Râșnov
13 – 14,30	Prânzul	Prânzul	Prânzul	Prânzul
14,30 – 16	Relaxare & Odihnă	Relaxare & Odihnă	Relaxare & Odihnă	Relaxare & Odihnă	Deplasare spre București
16 – 17,30	Exerciții dezvoltare personală	Exerciții dezvoltare personală	Exerciții dezvoltare personală	Exerciții dezvoltare personală
18 – 19,30	Jocuri și activități (ping-pong, dans, etc.)	Jocuri și activități (ping-pong, dans, etc.)	Jocuri și activități (ping-pong, dans, etc.)	Jocuri și activități (ping-pong, dans, etc.)
19,30 – 20.30	Cina	Cina	Cina	Cina
20.30 – 22	Activiăți de grup	Activiăți de grup	Activiăți de grup	Activiăți de grup (petrecere de rămas bun)

Facilitatori grup:

Corina Molău

- Psiholog clinician și psihoterapeut specializat în psihoterapii cognitiv-comportamentale, acreditat de Colegiul Psihologilor din România;

-         Master în Intervenții Fundamentale în Dezvoltare Personală și Psihoterapie;

-         Membru al Asociației de Hipnoză și Terapii Cognitiv-Comportamentale;

-         Psiholog în cadrul Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului sector 1 și în practică privată – cabinet individual de psihologie – 0740 880 224 – www.corinamolau.blogspot.ro

Lucica Ștefănescu

- Psiholog clinician și psihoterapeut specializat în psihoterapii cognitiv-comportamentale, acreditat de Colegiul Psihologilor din România;

-         Master în Psihologie Clinică;

-         Membru al Asociației de Hipnoză și Terapii Cognitiv-Comportamentale;

-         Asistent medical în cadul Spitalului Universitar București;

-         Practică privată – cabinet individual de psihologie

www.psihoactiv-ls.ro

Bogdan Pîrtoacă

- Psiholog clinician și psihoterapeut specializat în psihoterapii cognitiv-comportamentale, acreditat de Colegiul Psihologilor din România;

-    Master în tehnici Psihologice de Control al Comportamentului și Dezvoltarea Potențialului Uman;

-         Membru al Asociației de Psihoterapii Cognitiv – Comportamentale din România;

-         Consilier vocațional  în cadrul Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului sector 1;

-         Practică privată – cabinet individual de psihologie

www.atelieruldepsihologie.ro

SPIRITUALITATE SI TERAPIE COGNITIV COMPORTAMENTALA

SPIRITUALITATE SI TERAPIE COGNITIV COMPORTAMENTALA

Niciun fel de terapie, nicio schimbare, nici viata duhovniceasca, nici spovedania, nici vindecarea, nici mantuirea... nu sunt posibile fara acordul persoanei. Metaforic vorbind: nici Dumnezeu nu ("poate") spune DA, unde omul spune NU. E marele mister, marea Lege a iubirii divine: unde libertate nu e, dragoste nu e; nici responsabilitate, nici progres ("succes") terapeutic sau spiritual. Omul este fiinta care decide (K. Jaspers). Tu singur esti responsabil de ceea ce faci cu tine, cu viata ta, indiferent de ceea ce ti se intampla. Vorba lui Sartre: "nu este important ceea ce ni se intampla, ci ceea ce facem noi cu ceea ce ni se intampla.

O societate modernă are doi piloni principali, ştiinţa şi religia, care, dacă sunt înţelese într-un mod raţional şi luminat, şi nu fundamentalist şi dogmatic, rareori intră în coliziune. În timp ce ştiinţa contribuie la progres şi la creşterea calităţii vieţii, religia joacă un rol important pentru dezvoltarea morală, toate acestea fiind elemente esenţiale ale unei societăţi armonioase; în acest context singura abordare serioasă alternativă/complementară științei este religia. Restul este artefact generat de naivitate, prostie şi/sau şarlatanie. ( Daniel David )

Budismul si stiinta nu se constituie în perspective opuse asupra lumii, ci mai degraba în abordari diferite, care vizeaza aceeasi finalitate: cautarea adevarului. În educatia budista,explorarea realitatii este un aspect esential, iar stiinta ofera propriile cai de desfasurare a acestei explorari. Desi obiectivele stiintei pot fi diferite de cele ale budismului, ambele cai de cautare a adevarului Iargesc cunoasterea si întelegerea noastra.

Dialogul dintre stiinta si budism este o conversatie cu doua sensuri. Budistii, pot folosi descoperirile stiintei pentru as clarifica perspectiva asupra lumii în care traiesc Dar si oamenii de stiinta pot folosi unele dintre învataturile budiste. În numeroase domenii, budismul poate contribui la largirea întelegerii stiintifice,

In ce priveste activitatea mintii, budismul poseda o cunoastere ezoterica veche de secole, care a suscitat interesul cercetatorilor din domeniul stiintelor cognitive si neurologiei,precum si al celor care studiaza emotiile, aducînd contributii semnificative la întelegerea acestora. Datorita impactului din ce în ce mai mare al stiintei asupra vietilor noastre, religiei si spiritualitatii îi revine rolul de a ne aminti de propria noastra umanitate. Ceea ce trebuie sa facem este sa echilibram progresul stiintific si material cu acea constiinta a responsabilitatii, care provine din dezvoltarea interioara. Tocmai de aceea cred ca acest dialog între stiinta si religie este important - el poate duce la rezultate care sa fie de un real folos umanitatii.

În privinta problemelor pe care le provoaca oamenilor propriile emotii distructive si ganduri disfunctionale budismul are multe de spus stiintei.Unul dintre obiectivele principale ale budismului este diminuarea influentei emotiilor si gandurilor distructive asupra vietilor noastre.Budismul ofera o mare varietate de idei teoretice si metode practice, care vizeaza atingerea acestui obiectiv. Daca vreunele dintre aceste metode se pot dovedi, prin teste stiintifice,folositoare, atunci avem toate motivele sa gasim caile de a le face accesibile tuturor oamenilor, fie ca sînt sau nu interesati de budism în sine.

Zen este o practica sau un exercitiu de meditatie prin care sunt anihilate toate distinctiile de ordin dualist: adevarat-fals, eu-tu, subiect-obiect, etc. Multi cunoscatori ai Zen, din afara spatiului japonez, sustin ca Zen nu ar fi o religie, ci mai degraba o filosofie. Cei mai multi japonezi se rezuma la a afirma simplu: “Zen este tocmai Zen”. Pentru japonezi este valabil proverbul: „cine stie ce este Zen, nu spune mai mult, iar cel care spune mai mult, nu stie ce este Zen”.

Zen este o scoala mahayanista care s-a dezvoltat la inceput in China (sec. VI-VII) ca urmare a intalnirii dintre budism si taoism. A patruns in Japonia prin filiera coreeana. Prima scoala japoneza de meditatie a luat fiinta in sec. al XII lea.Termenul “zen” este o prescurtare a cuvantului “zazen”. Zazen este compus din doua cuvinte: “za” - a sedea si “zen” – in mediatie, cufundare.

Meditatia Zen (jap.: zazen) isi are originile in budism. In exercitul zazen se disting trei elemente fundamentale: respiratia, pozitia corpului si atitudinea interioara.

1. Respiratia – inspiratia si expiratia trebuie ritmate. De cele mai multe ori practicantul recurge a numararea acestora in gand pentru eficienta meditatiei.
2. Pozitia corpului – practicantul se aseaza cu picioarele incrucisate, avand piciorul drept sprjinit pe coapsa stanga, iar pe cel stang pe cea dreapta. Scopul acestei pozitii este relaxarea corpului. Privirea este fixata asupra unui obiect. Prin acest act se urmareste   evitarea ratacirii privirii  .
3. Atitudinea interioara – practicantul trebuie sa ramana impasibil fata de toate gandurile. Chiar daca este asaltat de diverse ganduri, imagini, el trebuie sa nu le mai primeasca.   Constiinta trebuie „golita” pentru a se ajunge la starea de „constiinta pura”. Ajuns la aceasta stare dobandeste linistea interioara. Aceasta stare poarta numele de munen-muso, ceea ce inseamna "fara notiuni si fara ganduri".Maestrii Zen folosesc si un alt mijloc de exercitiu numit koan. Cele mai multe koan sunt maxime ale unor maestri Zen.

Cand vorbim de Zen trebuie sa luam in discutie consecintele negative si pozitive. Consecintele negative sunt cunoscute sub denumirea de makyo. Cum se manifesta? In fata ochilor celui ce mediteaza apar diverse lucruri care nu exista in realitate. Cele mai frecvente makyo apar sub forma de intuneric si lumina. Makyo reprezinta indiciul ca zazen este exersat corect. Intr-o etapa tarzie a meditatiei, neaparitia acestui fenomen constituie un indiciu al progresului sipritual.

Din consecintele pozitive amintim extazul – zanmai, stare in care simturile sunt deconectate de la exterior. Zanmai este premisa abosult necesar pentru iluminare – satori. Accederea la satori se realizeaza in general, spontan. Parintele profesor Nicolae Achimescu afirma ca in satori, practicantul zazen nu experiaza unirea cu un Dumnezeu personal, ci doar cu sine insusi in sens cosmic, pentru ca in viziunea extrem-orientala, ideea de persoana nu poate fi aplicata Realitatii supreme.

Procedurile cognitiv – comportamentale multimodale care au efect simultan asupra unor raspunsuri ce se manifesta in modalitati diferite (afectiv emotionale /subiectiv, cognitiv, comportamental, si/sau psihofiziologic/biologic)Printre procedurile terapiei cognitiv-comportamentala multimodala se afla: sugestia, hipnoza si hipnoterapia cat si procedurile meditative Procedurile meditative pot fi clasificate în două mari categorii: (1) meditaţii de tip concentrativ – cu origini în hinduismul vedic - şi (2) meditaţii de tip tnindfulness - cu origini în tradiţia budistă Zen.In meditaţiile concentrative, mintea (atenţia) este focalizată asupra unui obiect predeterminat. în acest fel, are loc o calmare a spiritului şi o mai mare conştientizare a sinelui-intern (realitatea adevărată),dincolo de iluziile lumii externe. Prototipul acestei forme de meditaţie este meditaţia transcendentală;este ca şi cum am focaliza imaginea pe care o vedem printr-o lentilă asupra esenţialului, ignorând neesenţialul.meditaţia se referă la faptul că persoana este conştientă de propriile emoţii, stări biologice, cogniţii si comportamente, adesea într-o manieră „aici şi acum", în mod detaşat, fără a face judecăţi de valoare. In tradiţia budistă, ea făcea parte din al patrulea adevăr nobil (Marga - modalitatea de a elimina suferinţa), fiind a opta cale nobilă (right mindfulness). în acest caz, este ca şi cum am privi lumea printr-o lentilă cu un câmp larg, surprinzând întregul, adică natura adevărată a lumii.Indiferent de modalităţile utilizate, funcţia procedurilor de tip meditativ este de a transforma.

II. Meditaţia transcendentală

Meditaţia de tip transcendental a fost preluată în SUA (vezi Benson, 1996) şi adaptată pentru a putea fi utilizată fără încărcătura ei mistică şi într-o manieră în | care efectele ei să fie clar măsurabile.

III. Meditaţia mindfulness

Meditaţia de tip mindfulness poate fi practicată oriunde, fără poziţii specialei sau un mediu anume. Ceea ce contează este atitudinea orientată intenţionata spre experienţierea, fără judecăţi de valoare, a prezentului ca întreg (aici şi acum ) Adesea, pentru a ţine subiectul orientat asupra prezentului, evitând reveriile se utilizează ca amorsa respiraţia.

La niveluri mai avansate, fără aplicaţii clinice directe, în meditatia de tip mindfulness pot fi decupate intenţionat anumite teme majore, precum viata si rmoartea, cu implicaţii existenţiale. In acest caz, se urmăreşte atingerea unui nivel superior de conştientizare a naturii adevărate a lucrurilor, ajungând la starea de iluminare şi nimicire a dorinţei - Nirvana.

Rezultatele acestor tipuri de meditaţie au fost investigate în cadrul unor cercetări riguroase. Cercetările s-au focalizat pe tehnică, fără a considera şi conotaţiile lor mistice. Deşi, aşa cum am precizat mai sus, tradiţia lor spirituală si aspectul procedural sunt diferite, efectele lor psihologice sunt similare. Astfel, ele sunt căi distincte spre acelaşi rezultat, cu efecte benefice la nivel

■cognitiv (de exemplu, se reduce gândirea disfuncţională/iraţională),

■comportamental (se reduc comportamentele dezadaptative) şi psihofiziologic (se echili-

 brează balanţa neurovegetativă, prin apariţia răspunsului de relaxare etc). Astfel,ele s-au transformat în aplicaţii validate ştiinţific în tulburările psihosomatice (lipertensiune, migrene), somatice (tulburări cardiovasculare) şi psihice (depresie,anxietate). National Institute for Clinical Evidence din Marea Britanie a inclusTerapia cognitivă bazată pe meditaţie de tip mindfulness (mindfulness cognitive therapy)

Procedurile meditative sunt un vehicol important in restructurarile cognitive.Spre deosebire de tehnicile clasice de restructurare, ele nu inlocuiesc cu necesitate gandurile disfunctionale si irationale cu ganduri functionale si rationale;ceea ce fac este că transformă acelaşi conţinut informaţional, din unul disfuncţional în unul funcţional.

Congruenţa terapiei cognitiv-comportamentale cu procedurile meditative a fost reliefată şi în întâlnirea şi discuţia publică dintre Aaron Beck şi Dalai Lama(din Suedia, 2005), iar Albert Ellis, prin corespondenţa cu Dalai Lama,a reliefat clar legatura spiritualitatii cu psihoterapia cognitiv-comportamentala si rolul procedurilor meditative în „neutralizarea" efectului cogniţiilor disfunctionale şi/sau iraţionale. în termeni cognitivi, această neutralizare înseamna adesea modificarea cogniţiilor evaluative, în sensul reducerii presiunii dorintelor exprimate în ele (de exemplu, „prefer să", „trebuie să") ; aşadar, nu este vorba de o transformare a cogniţiilor iraţionale („trebuie să...") în cogniţii rationale(„prefer foarte mult să... dar dacă nu, accept să...") ci, mai degrabă, o reducere a dorinţelor spre „accept să...".

Tehnicile de meditatie budista sunt aparent mai eficiente in lupta antidepresie decat medicamentele conventionale.In cazul pacientilor care sufereau de depresie pe termen lung, doar  47% dintre cei care au apelat la meditatie au suferit o revenire a depresiei comparativ cu %60 dintre cei care si-au administrat tratament medicamentos.
Terapia cognitiva bazata pe concentrare ii ajuta pe pacienti sa se focuseze asupra prezentului in loc sa deformeze evenimente din trecut sau sa isi planuiasca viitorul.
“In timp ce medicamentele sunt eficiente in a reduce simptomele depresiei, persoanele care apeleaza la ele devin totusi vulnerabile in ceea ce priveste o potentiala revenire la starea depresiva.” a declarat cercetatorul Willem Kuyken.
“Meditatia ii invata pe oameni deprinderi pentru viata” au completat expertii de la Exeter University Mood Disorders Centre.Deoarece este o tehnica de grup, meditatia este o alternativa accesibila din multe puncte de vedere fiind ieftina si nefiind nevoie de abilitati speciale pentru a o practica.Rezultatele studiului au fost publicate in Journal of Consulting and Clinical Psychology.

            Carpenter “Meditatia si unele traditii ezoterice au multe de oferit psihoterapiei.Beneficiile meditatiei in terapie se datoreaza unei combinatii intre relaxare, restructurare cognitive, auto-observatie si intelegere”

            Shapiro si Giber au avansat doua ipoteze principale in ceea ce priveste mecanismele responsabile pentru beneficiile terapeutice ale meditatiei: 1. meditatia aduce o stare de relaxare; 2. meditatia este eficienta prin inducerea unei stari de constiinta modificata

                 

BIBLIOGRAFIE

Rational and Irrational Beliefs – Research, Theory and clinical Practice;Daniel David, Steven Jay Lynn, Albert Ellis – Editura Oxford

Tratat de psihoterapii cognitive si comportamentale;Daniel David – Editura Polirom

Articole ziare: Evenimentul zilei, Realitatea, Hotnews

Articole internet

Psiholog clinician / Psihoterapeut Corina Molau

Personalitatea ca fundal al patologiei de criza

Personalitatea ca fundal al patologiei de criza

Omul este animalul care nu poate fi niciodata definit (Nietzsche)

Omul este masura tuturor lucrurilor (Protagoras)

Hippocrate a folosit pentru prima data termenul de “criza” avand semnificatia unui stadiu evolutiv decisiv al unei boli, acest termen sugereaza o situatie exceptionala cu mare impact asupra persoanei implicate.Criza este o situatie extrema, intolerabila, care depaseste resursele adaptative ale persoanei si apare cand un eveniment de viata stresant depaseste abilitatea de coping a individului in fata unui pericol sau provocari.

Conceptul de criza in psihopatologie ilustreaza modalitatea in care individual reactioneaza in situatii psihologice aleatorii.

Gerald Caplan leaga criza de “o perturbare situationala acuta”.In modelul sau teoretic, individual este descris intr-un continuu proces de conservare a echilibrului sau emotional.Cand un eveniment survine si depaseste capacitatea, strategiile de coping acest echilibrul este zdruncinat si apare starea de criza, dar dupa cum stim nu toti indivizii in aceleasi circumstante stresante dezvolta crize.Evaluarea particularitatilor personologice, a trasaturilor de personalitate sau chiar a tulburarilor de personalitate, a experientelor anterioare, abilitatilor de coping se impune atat pentru stabilirea vulnerabilitatii pre-criza cat si a celei post-criza.

Personalitatea se defineste ca fiind sinteza tuturor elementelor care concura la configurarea mentala a unui subiect pentru a-i da acestuia o fizionomoie proprie.Acest aspect rezulta din urmatoarele particularitati: constitutie psiho-fiziologica, elemente instinctive-afective, caracter, temperament, tipul de reactie, conduita, nivelul de aspiratii.

Personalitatea umana se caracterizeaza prin unicitate, irepetabulitate si dinamism-Pamfil si Ogodescu “Personalitatea ca organizare unitar-dinamica a celor mai reprezentative trasaturi ale individului plenar dezvoltat si integrat”. Prin trasaturile de personalitate se inteleg modele de gandire si de relationare cu mediul social si cu propria individualitate a subiectului; trasaturile nu sunt patologice si nici nu sunt diagnosticabile ca tulburari mintale, iar recunoasterea acestor trasaturi poate fi folositoare oricarui specialist in intelegerea reactiei fata de stress, boala sau oricare alta situatie cu implicatii medicale

Bolnavul, prin natura sa umana isi constientizeaza starea de boala.Suferinta lui in plan psihic nu este cauzata doar de boala lui organica, tradusa prin diferite simptome, ci si de idea ca este bolnav.Starea de boala care ii modifica confortul fizic, sau chiar ii limiteaza uneori libertatea de miscare, il face sa mediteze, sa fie de cele mai multe ori deprimat si anxietat.Oamenii sunt foarte diferiti din punct de vedere al structurii psihologice de aceea reactioneaza in fata aceleeasi situatii in mod diferit.Analizand un individ din punct de vedere al modalitatilor  de reactie, s-au constatat anumite constante ale acestora ceea ce poate permite existenta unei anumite caracteristici generale al comportamentului fiecarui individ.Legat de acesta s-au structurat mai multe grupuri de tipologii ale personalitatii.

Prezenta unei boli constientizate de catre bolnav afecteaza diferite paliere ale personalitatii bolnavului, stiind faptul ca bolnavii prezinta modalitati de comportament foarte diferite fata de boala si tratamentul impus.Explicatia este una singura, si anume aceea ca fiecare va prezenta un comportament corespunzator structurii personalitatii sale.

Doua aspecte fundamentale contureaza personalitatea bolnavului aflat in suferinta: - perceptia corecta sau minimalizarea importantei bolii si prognosticul acesteia

-          preocuparea sau lipsa interesului fata de boala si tratamentul ei

Observarea manifestarilor comportamentale ale bolnavilor atesta faptul ca acestea pot ingreuna sau pot usura de multe ori punerea unui diagnostic sau efectuarea tratamentului.Studiind manifestarile atat de polimorfe de variate ale pacientilor in boala, unii cercetatori au elaborate diverse tipologii:

Dupa Schneisshamer:

normalul, echilibratul;

nepasatorul;

nerabdatorul;

 grijuliuil, meticulosul, hiperconstinciosul;

hipocondriacul.

Interventia in criza este recunoscuta ca o metoda eficienta, care asigura depasirea situatiei si dezvoltarea unor mecanisme de coping noi sau imbunatatirea mecanismelor vechi.

Interventia in criza este definita ca totalitatea arsenalului terapeutic utilizat de profesionisti in situatia considerata a fi o criza:

- tehnici psihoterapeutice – psihoterapii scurte

- consilieri

- interventii psihofarmacologice

- interventii psihosociale si administrative.

            In urma unor studii semnificative, apartinand lui Kardiner si Spiegel (1947) au fost elaborate 3 principii de baza ale interventii in criza:

1. asigurarea unor interventii imediate, cat mai apropiate de momentul si locul declansarii crizei

2. asigurarea revenirii victimei la nivelul de functionare anterior crizei

3. oferirea unor programe comunitare care sa asigure preventia primara si secundara principiu enuntat de Caplan in 1964.

In conceotia lui Caplan interventia in criza trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici:

- sa fie imediata

- sa asigure proximitate

- sa asigure expectantele

- sa fie de scurta durata

            Obiectivele  principale ale interventiei in criza:

- stabilizarea/ contracararea/ incetarea efectelor si a escaladarii starii de distres

- estomparea simptomelor si semnelor de distres care acompaniaza evenimentul

- restaurarea unei functionari  independente

            Interventia in criza este prin natura ei o interventie de scurta durata si in mod obisnuit se stopeaza cand criza a fost rezolvata si s-a restabilit echilibrul anterior crizei.Natura limitata a interventiei creeaza premizele unei responsabilitati maxime pentru autodirijare, vine in sprijinul cresterii stimei de sine persoanei in suferinta si scade riscul dezvoltarii dependentei.

            In situatiile de criza evaluarea este cu mult diferita fata de orice alta evaluare, procesul fiind scurtcicuitat rapid si impletit cu tehnici de interventie, influentat de diferitele tipuri de personalitate cu trasaturile specifice,chiar de tulburarile de personalitate cu anumite caracteristici de genul:

- Modele de comportament cornice si durabile

- blamarea altora

- abilitati empatice reduse

- egocentrism

- impulsivitate, iritabilitate

- deseori rezistenta la tratament etc

Evaluarea nu trebuie sa fie fixa si rigida, procesul de evaluare in sine devenind o interventie terapeutica eficienta.

            Modelul conceput de Robert si Ottens (2005), presupune 7 sdadii ale interventiei:

1. identificarea si evaluarea precoce a persoanei aflate in criza

2. stabilirea contactului cu persoana

3. explorarea problemei si definirea ei

4. managementul sentimentelor si emotiilor persoanei aflate in criza

5. explorarea capacitatii de coping

6. explorarea si restructurarea schemelor cognitive

7. continuitatea suportului

            Abordarea psihoterapeutica in situatii de criza mai ales influentata de tipurile de personalitate sau in cazul tulburarilor de personalitate, este mult mai nuantata decat in cazul altor conditii psihiatrice intrucat:

- tulburarile personalitatii sunt expresia unor “dezvoltari” la care s-a ajuns prin indelungate si poate definitive structurari

- in timp ce tulburarile nevrotice si psihotice sunt distonice, tulburari pe care pacientii, dorind sa le depaseasca, sunt motivate pentru terapie, in tulburarile de personalitate trasaturile sunr egosintonice, fapt care ii indeparteaza de terapie

- stabile si relative constante in evolutia lor, tulburarile de personalitate au incorporate, chiar structurate, modele atitudinale, clisee relationale si stiluri comportamentale

- influentarea si schimbarea lor, implica din partea terapeutului o bogata experienta de viata, de invatare sociala si constructiva, precum si o experienta indelungata in psihoterapie.

In mod current, tehnica terapeutica utilizata trebuie sa fie bazata pe interpretari repetate si confruntari, susceptibile de a transoforma trasaturile egosintonice ale pacientilor in trasaturi distonice, ceea ce ar conditiona valoarea adaptativa a schimbarii

            Spre deosebire de alte domenii clinice, aici nu putem stabilii o alianta terapeutica propriu-zisa, ci mai ales o intelegere in cadrul careia:

-  psihoterapeutul cere pacientului: san nu lipseasca de la sedinte, sa respecte programul,

-  ascultarea pe care terapeutul trebuie sa o manuiasca rabdator, cu abilitate

- psihoterapeutul isi poate exprima dezacordul, dar nu poate reprosa, sanctiona sau blama, limitandu-se la solicitarea responsabilitatii pacientului

- intrucat unii pacienti prezinta o indoielinica moralitate, psohoterapeutul poate fi confruntat cu situatii de genul reprosului, ironizarii, expresie a transferului negativ, terapeutul nu trebuie sa se simta ofensat

- terapeutul nu trebuie sa apara lipsit de emotii, dimpotriva

            Interventia terapeutica este mult influentata de tipurile de personalitate sau de tulburarile de personalitate pornind chiar de la durata terapiei care poate fi mai lunga, este mai mult de lucrat in timpul unei sedinte, presupune mai multe aptitudini si rabdare din parte terapeutului, apare frecvent un puternic contratranser negativ si o complianta terapeutica scazuta

       

BIBLIOGRAFIE

1. Psihopatologie si orientari terapeutice in psihiatrie – Florin Tudose – Editura Fundatia Romania de maine – Bucuresti 2007

2. Tulburarile personalitatii –George Ionescu – Editura Asklepios – Bucuresti 1997

3. Psihiatrie pentru medicii de familie – Rodica Jeican - Editura Dacia 2001

4. Interventia in criza in serviciile de sanatate mintale – Ileana Stoica, Liana Dehelean, Simona Tamasan, Emil Bolcu, Martin Willems – Editura orizonturi Universitare – Timisoara 2009

5. Tratat de Psihanaliza si Psihoterapie – Constantin Enachescu – Editura Polirom 2003

6. Manual de buzunar de psihiatrie clinica – Benjamin Sadock, Virginia Sadock – Editura Medicala

Psiholog clinician/Psihoterapeut Corina Molau